Totul a început prin anii 2006, când m-am mutat la țară, din tumultul Bucureștiului de atunci, și după ce am renovat casă părintească, am cumpărat primele mele plantații cu vită de vie. Trebuie să mărturisesc că întotdeauna, de mic copil, am fost fascinat de lumea asta a vinificatorilor, de sticle de vin pe care s-a depus praful, de hectare întregi de vie, muncită perfect. Toată iubirea asta de țară a fost insuflată de tatăl meu, Ilie Neacșu, care deși locuiam la municipiu, ne aducea weekend de weekend, la țară. Mi s-a părut liniștitor aici, față de orice alt loc în care am stat sau locuit.
Am început cu 4 hectare de vită de vie bătrână, amestecată că și soiuri, și mai puțin productivă; și am ajuns la 10 hectare de vie tânăra, pe care in proporție de 75% am plantat-o eu.
Avem în plantații: Tamaioasa Românească, Crâmpoșie selecționată, Sauvignon Blanc, Merlot și Cabernet Sauvignon.
Suntem locati pe Dealul Dobrusii, vecini printre altele cu Avincis. Avem la un loc în vârful dealului aproximativ 30 hectare de teren, pe care le muncim cu drag și spor.
Am ales vită de vie pentru că am considerat muncă asta cu obținerea elixirului din struguri o slujba mult mai nobilă decât altele. Încă de pe timpuri, nobilitatea viei era recunoscută de marile așezăminte de oameni, iar în trecut nobilimea era proprietara peste marile plantații de vită de vie.
În final, nu pot să spun decât atât: de când sunt țăran cu vie, nu am muncit o zi; pentru că, dacă iubești ce faci, nu ai cum să consideri că muncești.
Așa să ne ajute Dumnezeu!