Istoricul zonei

România este una dintre puținele țări ale lumii care se poate mândri cu o tradiție milenară în cultura viței-de-vie, fiind o țară foarte apreciată până în al doilea război mondial în acest domeniu.
 
Podgoria Drăgășani face parte din regiunea viticolă a dealurilor Munteniei și Olteniei și este cea mai veche podgorie a Olteniei.
Se întinde între Subcarpații Getici la nord și Câmpia Română la sud și sud-est și ocupă un spațiu relativ restrâns, întinzându-se la Vest și la Nord de orașul Drăgășani. Este paralelă cu râul Olt și are o lungime de circa 65 kilometri.
Relieful are aspectul unui complex de dealuri și coline înguste cu altitudini între 200-500 m. Solurile dominante în podgorie sunt argilele, cu urme de calcar, de nisip, de pietriș și de marnă. Climatul podgoriei este temperat continental.
 
Podgoria Drăgășani este recunoscută pentru cultivarea vitei de vie autohtone, soiuri cu mare potențial în producerea vinurilor de calitatea care pot reprezenta țara inclusiv la nivel internațional.
 
Soiurile de struguri prezente în podgoria Drăgășani sunt:
 
Pentru vinuri albe:
Crâmpoşia Selecţionată
Sauvignon Blanc
Gros Sauvignon
Pinot Gris
Fetească Albă
Fetească Regală
Tămâioasa Românească
Muscat Ottonel
 
Pentru vinuri roșii:
Negru de Drăgășani
Novac
Cabernet Sauvignon
Petit Verdot
Pinot Noir
Merlot
Fetească Neagră

Cadrul natural
Relieful este caracterizat prin culmi interfluviale cu versanţi abrupţi , paralele cu râul Olt şi orientate de la N la S . Altitudinea dealurilor din podgorie creste de la S ( Oporelu – 193 m) la N ( Scundu 463 m ) dand naştere la diferite expoziţii, favorabile culturii de viţă de vie. Litologia , roca mama este reprezentata în general dintr-o alternanţă de argile , marne şi nisipuri terţiare pe pantele şi cumpenele dealurilor şi aluviuni de diferite texturi în Lunca Oltului. Solurile de pe terenurile de platformă sunt caracterizate prin prezenţa luvisolurilor albice, planosolurilor şi solurilor brune luvice (podzolite).

Pe culmile înguste, bine drenate, în partea superioară a versanţilor şi pe terase s-au format soluri brune argiloiluviale. Pe versanţi sunt soluri brune eu-mezobazice şi regosoluri. Solurile brun-roşcate apar pe terase, în partea sudica a podgoriei. Hidrografia este dominata de râul Olt, principalul colector care aduna surplusurile de precipitaţii ce se scurg de pe dealuri, în văile adinci ce le despart . Climatul este temperat continental, cu ierni reci si veri calde, dar cu o mai atenuata excesivitate est-europeana, cu usoare influenţe mediteraneene. Temperatura medie anuala(11,3°C), precipitatiile moderate (642mm anual) alaturi de insolatia din perioada de vegetatie (1520 ore) induc conditii climatice favorabile culturii vitei de vie cu influenta directa asupra calitatii recoltei .

Acest ansamblu de condiții pedo-climatice favorizeaza cultivarea vitei de vie si crearea vinurilor de calitate deosebită, cu caracteristici tipice pentru podgoria Drăgăşani. Producţiile de struguri prin intermediul cuplurilor, vinifera/portaltoi amplasate raţional, potrivit ,,vocaţiei’’ terenurilor, pot conduce la rezultate remarcabile în obţinerea de vinuri cu denumire de origine controlată. Urcând până la altitudini ce depăşesc 400 m, plantaţiile sunt asezate pe soluri brune şi brun roşcate de pădure unele mediu podzolite, bogate în calcar si situate pe pietrişuri aluvionare. Vinurile obtinute pe plaiurile Dealul Olt, Dobruşa, Şuteşti, Mitrofani, Călina, Prundeni, Orleşti, Guşoeni sunt recunoscute prin calitatea exceptionala a vinurilor aromate de Tămâioasă românească şi de Sauvignon.

De asemenea s-au remarcat şi vinurile roşii de Pinot noir . Solurile dominante: luvisolurile, brune luvice impreuna cu conditiile termohidrice permit si recomanda cultura soiurilor pentru vinurile albe, in mod special: Sauvignon, Crâmpoşie 1 selecţionată, Tămâioasă românească iar pentru vinurile roşii: Negru de Drăgăşani, Novac şi Pinot noir. Podgoria Drăgăşani are rădăcini adânci în trecut, încă din perioada geto-dacică, de acum 2000 ani. Legenda spune ca soiul „Braghină”a primit numele după fiica lui Burebista iar soiul “Gordan” a fost denumit după un brav lupăator dac a cărui moarte a fost la acea vreme controversată deoarece în timpul bătăliei în care şi-a pierdut viaţa acesta a băut şi câteva pahare de vin. Pentru viile din Drăgăşani există documente datate încă din secolele 16 şi 17, în timpul domniei lui Mihai Viteazul care a făcut numeroase donaţii mănăstirilor care aveau în proprietate plantaţii de vie. Înainte de atacul de Phylloxera sortimentele de bază în Drăgăşani erau Crâmpoşie, Braghină şi Gordan la care s-au adăugat Tămâioasă românească. Vinurile vechi de Drăgăşani aveau un alcool nu prea ridicat, în jur de 10% vol alc. şi erau cunoscute prin prospţimea dată de dioxidul de carbon specific vinurilor cu fermentaţie incompletă, cu un uşor gust de copt.

Aceste vinuri erau obţinute din struguri culeşi târziu, după o lungă şi uşoară fermentaţie la temperatură joasă şi păstrau caracterul acidulat până la începutul primăverii. Podgoria Drăgăşani nu a rămas ancorată în trecut: soiurile noi introduse, tehnologiile noi de cultură cât şi de vinificaţie au adus-o în prezent la o reputaţie remarcabilă.